O carte tulburătoare, conţinând reflecţiile unui tânăr de o sensibilitate extremă, nefericit, singur lângă ceilalţi, îndrăgostit fără speranţă, analizând lumea în care trăieşte şi în care se simte stingher.
Sunt cărţi care nu se uită niciodată, pe care le citeşti cu sufletul, legându-ţi viaţa de personajele care te impresionează. Werther este un astfel de personaj, iar "suferinţele" lui, mereu actuale, compun o astfel de carte.
Din carte:
Doamne! Asta-i soarta pe care ai dat-o oamenilor; ei nu sunt fericiţi decât atunci când îşi pierd minţile.
O, cât de pieritor e omul, încât chiar acolo unde are certitudinea că existenţa lui înseamnă ceva, acolo unde lasă cu adevărat urma prezenţei lui, în amintirea, în sufletul celor care îi sunt dragi, chiar şi acolo urma aceasta trebuie să se stingă şi să dispară, şi asta cât mai curând.
Ce puţin putem însemna unii pentru alţii. Ah! iubirea, bucuria, căldura şi voluptatea, pe care eu nu le am, celălalt nu mi le va da, iar eu, cu o inimă plină de fericire, nu voi ferici pe celălalt.
Postări
O carte ce emana atata suferinta...care atinge apogeul in final! Niciodata nu i-am considerat lasi pe cei care se sinucid din iubire, asa cum unii comenteaza la adresa lor, intr-un mod pueril, de altfel!!! Aceia chiar sunt niste oameni curajosi, care pot trece peste placerea vietii, placerea de a trai...Ce furtuna poate fi in sufletul lor....daca le dezechilibreaza tot universul interior!
RăspundețiȘtergereTrebuie sa fi un pic deviat de viata reala ca sa gandesti asa,dear simona.bine zicea cineva: Se spune ca e nevoie de curaj pentru a muri
RăspundețiȘtergereEu spun ca trebuie curaj pentru a trai.Toti oamenii mor,dar nu toti oamenii traiesc
E greu cand trebuie sa treci zilnic inca un test.so...mai mediteaza la subiect inainte sa postezi ceva.