skip to main |
skip to sidebar
Dincolo de prejudecăţile generate de producţiile hollywoodiene care au alterat povestea, Frankestein este un roman psihologic cu o problematică complexă, din care răzbate groaza de singurătate a oricărei fiinţe.
Nefericirea este cauza tuturor răutăţilor în lume... pare a fi mesajul pe care autoarea îl transmite prin cartea de care şi-a legat numele şi atunci putem înţelege de ce monstruozitatea poate crea uneori compasiune.
Din carte:
Învaţă de la mine, dacă nu din sfaturile mele, măcar din exemplul meu, cât de periculoasă este cunoaşterea şi cu cât este mai fericit omul care crede că oraşul său este lumea întreagă, decât cel ce aspiră să devină mai mare decât îi va permite natura.
Când falsul poate să semene atât de mult cu adevărul, cine poate să fie sigur de propria fericire?
Nimic nu este atât de dureros pentru mintea omenească ca o bruscă şi mare schimbare.
Un roman despre sentimentele umane din toate timpurile, dar care au influenţat diferit, de-a lungul timpului, relaţiile dintre oameni.
Plasată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Anglia, acţiunea oferă cititorilor de astăzi plăcerea de a descoperi o lume fascinantă, prin nobleţea gesturilor şi preţiozitatea limbajului, în care mândria şi prejudecata plătesc însă preţul fericirii în iubire.
Din carte:
Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere de sine, în vreme ce orgoliul este legat de modul în care am vrea să fim văzuţi de ceilalţi.
Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.
Sunt cea mai fericită fiinţă din lume. Poate că au mai spus asta şi alţi oameni înaintea mea, dar nimeni cu atâta dreptate.
O carte tulburătoare, conţinând reflecţiile unui tânăr de o sensibilitate extremă, nefericit,
singur lângă ceilalţi, îndrăgostit fără speranţă, analizând lumea în care trăieşte şi în care se simte stingher.
Sunt cărţi care nu se uită niciodată, pe care le citeşti cu sufletul, legându-ţi viaţa de personajele care te impresionează. Werther este un astfel de personaj, iar "suferinţele" lui, mereu actuale, compun o astfel de carte.
Din carte:
Doamne! Asta-i soarta pe care ai dat-o oamenilor; ei nu sunt fericiţi decât atunci când îşi pierd minţile.
O, cât de pieritor e omul, încât chiar acolo unde are certitudinea că existenţa lui înseamnă ceva, acolo unde lasă cu adevărat urma prezenţei lui, în amintirea, în sufletul celor care îi sunt dragi, chiar şi acolo urma aceasta trebuie să se stingă şi să dispară, şi asta cât mai curând.
Ce puţin putem însemna unii pentru alţii. Ah! iubirea, bucuria, căldura şi voluptatea, pe care eu nu le am, celălalt nu mi le va da, iar eu, cu o inimă plină de fericire, nu voi ferici pe celălalt.
O carte mică, compusă din vorbe mari... În spiritul culturii japoneze, Yasushi Ionue cuprinde în câteva pagini un întreg univers de gânduri şi frământări, care îşi conservă savoarea în timp, precum esenţele tari.
Iar când vânătoarea devine pretext pentru a scrie despre iubire, tragicul preia comanda. În vânătoarea iubirii, rolurile se schimbă: vânătorul devine vânat, căci nu poţi fi iubit fără să iubeşti...
Din carte:
Treptat ai devenit tot mai rece faţă de mine, precum se răceşte încet, dar sigur, fierul înroşit. Şi pentru că şi eu m-am comportat la fel, ai devenit tot mai îngheţat şi, cum vezi, am ajuns o minunată familie glacială. Atât de rece, încât fiecare din noi are impresia că i-au înţepenit pleoapele.
Când, la sfârşitul vieţii, o femeie întoarce liniştită faţa spre moarte, Cerul îi va dărui pacea veşnică dacă a gustat fericirea de a fi fost iubită? Ori va avea pace acea femeie care, fără să fi fost foarte fericită, paote spune că a iubit cu inima fierbinte?
Adolescenţa este vârsta tuturor chemărilor, vârsta visurilor celor mai îndrăzneţe, dar aripile ei te pot duce uneori spre zări primejdioase.... Mihail Drumeş captează, în această carte, întreg freamătul vieţii adolescentine, oferind o lectură plăcută la orice vârstă. Cititorii mai tineri îşi vor regăsi preocupările, trăirile, sentimentele; cei mai puţin tineri pot retrăi cu nostalgie anii trecuţi.
Din carte:
Nu trebuie să dispreţuişti noaptea. În umbra ei s-au zămislit cele mai de seamă fapte şi cuceriri ale minţii. Întunericul a dat cel mai mare preţ luminii.
Şi, îmbrăţişaţi, făcând împreună o singură fiinţă, vorbim un grai nou, fără vorbe, pe care numai acum l-am învăţat. O fi limba fericirii?
Visul nostru de dragoste s-a veştejit ca o floarea peste care au trecut atâtea toamne. Să-l culcăm undeva, într-un ungher tăinuit al sufletului, ca să doarmă adânc, să nu se mai trezească niciodată, căci ne-ar durea... ne-ar durea!...
Romanul iubirii nespuse, dar împărtăşite în taină... Timpul se arată duşmanul omului în căutarea iubirii, căci nu poate lega două suflete născute la 20 de ani diferenţă. Drama personajelor se consumă într-un decor romantic desăvârşit, de sfârşit de secol XIX, reflectând veleităţile descriptive ale autorului.
Ediţia 2009 a cărţii, apărută sub îngrijirea Erc Press, lasă însă de dorit din punct de vedere editorial, conţinând inadmisibil de multe greşeli de corectură, care îngreunează lectura.
Din carte:
Nu vreau să ţină la calităţile mele, ci, fără niciun discernământ, la mine! Te iubesc fiindcă eşti bun;Te iubesc fiindcă eşti inteligent; Te iubesc fiindcă eşti frumos; Te iubesc fiindcă... înseamnă că Te este iubit nu pentru el, ci condiţionat, din anumite cauze. O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe; o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale şi intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire.
Vremea face gol în jurul nostru, ne omoară fiinţele scumpe, ne îmbătrâneşte şi ne duce la moarte.
O poveste de dragoste şoptită de parfumul florilor de tei, care se stinge uşor, odată cu timpul. E trist să descoperi cum frenezia tinereţii poate ucide sentimente şi cât de mic e pasul între iubire şi uitare sau între viaţă şi moarte.
Dar stilul inegalabil al lui Ionel Teodoreanu picură măreţie chiar şi asupra morţii.
Din carte:
Oraşele apar sufletului numai prin scriitorii lor altminteri rămân pe pământ, ca şi pe hartă, dincolo de suflet, în sicriul geografic,
Tăcerea: condiţia calităţii feminine, izvorul misterului.
Postări
