skip to main |
skip to sidebar
Un roman despre sentimentele umane din toate timpurile, dar care au influenţat diferit, de-a lungul timpului, relaţiile dintre oameni.
Plasată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Anglia, acţiunea oferă cititorilor de astăzi plăcerea de a descoperi o lume fascinantă, prin nobleţea gesturilor şi preţiozitatea limbajului, în care mândria şi prejudecata plătesc însă preţul fericirii în iubire.
Din carte:
Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere de sine, în vreme ce orgoliul este legat de modul în care am vrea să fim văzuţi de ceilalţi.
Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.
Sunt cea mai fericită fiinţă din lume. Poate că au mai spus asta şi alţi oameni înaintea mea, dar nimeni cu atâta dreptate.
O carte tulburătoare, conţinând reflecţiile unui tânăr de o sensibilitate extremă, nefericit,
singur lângă ceilalţi, îndrăgostit fără speranţă, analizând lumea în care trăieşte şi în care se simte stingher.
Sunt cărţi care nu se uită niciodată, pe care le citeşti cu sufletul, legându-ţi viaţa de personajele care te impresionează. Werther este un astfel de personaj, iar "suferinţele" lui, mereu actuale, compun o astfel de carte.
Din carte:
Doamne! Asta-i soarta pe care ai dat-o oamenilor; ei nu sunt fericiţi decât atunci când îşi pierd minţile.
O, cât de pieritor e omul, încât chiar acolo unde are certitudinea că existenţa lui înseamnă ceva, acolo unde lasă cu adevărat urma prezenţei lui, în amintirea, în sufletul celor care îi sunt dragi, chiar şi acolo urma aceasta trebuie să se stingă şi să dispară, şi asta cât mai curând.
Ce puţin putem însemna unii pentru alţii. Ah! iubirea, bucuria, căldura şi voluptatea, pe care eu nu le am, celălalt nu mi le va da, iar eu, cu o inimă plină de fericire, nu voi ferici pe celălalt.
Postări
