O poveste de dragoste şoptită de parfumul florilor de tei, care se stinge uşor, odată cu timpul. E trist să descoperi cum frenezia tinereţii poate ucide sentimente şi cât de mic e pasul între iubire şi uitare sau între viaţă şi moarte.
Dar stilul inegalabil al lui Ionel Teodoreanu picură măreţie chiar şi asupra morţii.
Din carte:
Oraşele apar sufletului numai prin scriitorii lor altminteri rămân pe pământ, ca şi pe hartă, dincolo de suflet, în sicriul geografic,
Tăcerea: condiţia calităţii feminine, izvorul misterului.
Postări
Exista secvente din carti pe care nu le poti uita, chiar daca timpul asterne mereu cortine peste gandurile noastre. O asemenea secventa este aceea in care profesorul cu eleva lui se plimba cu trasura prin oras, neavand nicio directie...Tacerea celor doi...stand frunte in frunte...si zgomotul rotilor. Atat! Ce poate fi mai intens si mai simplu in acelasi timp? Cata incarcatura emotionala mi-a produs acea secventa!
RăspundețiȘtergereO carte nemaipomenita, pe care, dealtfel, mi-ai imprumutat-o chiar tu, scumpa mea colega, si pe care am citit-o cu sufletul la gura... Iti multumesc ca mi-ai oferit ocazia sa ma delectez cu asemenea momente! Este pur si simplu superba!
RăspundețiȘtergere