Marie Chaix, Tăcerile sau viața unei femei

O lectură plină de farmec, cu un subiect antrenant prin gravitatea lui și o abordare plină de poezie... Un roman de analiză psihologică ce relevă atributele feminității, noblețea sufletească și puterea de sacrificiu a Femeii, ființa capabilă să renunțe la viața și visurile ei pentru fericirea soțului și a copiilor. 
Pendulând între prezent și trecut, între realitate și visare, naratoarea reconstituie o poveste de viață, urmărind firul acesteia până acolo unde nodul se desface, ața se rupe și intervine implacabil, dar izbăvitor, moartea.

Harper Lee, ... Să ucizi o pasăre cântătoare

Veritabilă pledoarie împotriva rasismului, cartea lui Harper Lee propune un model de empatie umană, invitând cititorul să cugete asupra sensurilor şi nonsensurilor vieţii, asupra aparenţelor şi profunzimilor acesteia. Titlul, metaforic, sugerează păcatul celor care lovesc în cei slabi...
O carte despre egalitate şi tolerenţă, plină de poezie şi suspans, o lectură uşoară, dar cu un mesaj puternic!

Muriel Barbery, Eleganţa ariciului

O carte dificilă şi, implicit, o lectură preţioasă, din mai multe puncte de vedere: al limbajului, al semnificaţiilor şi al tehnicii narative.
Cu limbajul te obişnuieşti după câteva zeci de pagini. Tehnica narativă e interesantă, dar greu de urmărit: acţiunea ne este adusă la cunoştinţă de doi naratori; relatările lor se completează reciproc, iar uneori se suprapun, oferindu-ne două perspective asupra întâmplărilor înfăţişate. Textul devine cu atât mai dificil de parcurs cu cât acţiunea are un ritm monoton, căci regăsim mai multe gânduri, cugetări, reflecţii filozofice, decât întâmplări.
În ceea ce priveşte semnificaţiile sau mesajul transmis, acestea scapă unor lectori grăbiţi. Cartea aceasta trebuie şi "gândită", nu doar citită. Mi se pare a fi o pledoarie pentru VIAŢĂ, un îndemn de a ne trăi şi preţui viaţa, de a descoperi FRUMOSUL în viaţa noastră.
De ce Eleganţa ariciului? Titlul e o metaforă a aparenţelor, cred. Ariciul este un simbol al izolării, al însingurării şi al durităţii aparente. În spatele "spinilor" cu care ne apărăm teritoriul, se ascunde uneori o infinită sensibilitate, se ascunde nevoia de iubire şi... eleganţă!
Pe scurt: unul din naratori, o adolescentă decepţionată de ceilalţi şi de viaţă, e hotărâtă să se sinucidă şi ţine un jurnal de "cugetări profunde". Dar moare al doilea narator, o femeie în vârstă, văduvă, portăreasă foarte inteligentă, care, după o viaţă trăită în anonimat, neînţeleasă şi neapreciată, descoperise în sfârşit pe cineva "la unison" cu ea, un bărbat în compania căruia se simţea împlinită. Şi ce înţelegem de aici? Că moartea nu iartă nimic şi pe nimeni, nu ţine cont de visurile şi planurile noastre efemere; când vine... se instalează stupid şi definitiv, aşternând înfiorător, peste tot ce a fost, cuvântul NICIODATĂ!

Martin Page, M-am hotărât să devin prost

O carte despre situaţia intelectualului în contemporaneitate, nefericit cu gândurile lui, încercând inutil să se integreze într-o societate mediocră, devalorizată, tronată de mirajul banilor. 
Într-o astfel de societate, inteligenţa pare a fi o sursă a nefericirii, dar încercarea de a deveni prost, aparent comică, este de-a dreptul tragică.

Jurnal de mamă...

Anul 2010 a adus cea mai preţioasă dintre cărţi în biblioteca vieţii mele..., o carte vie, cu suflet, imbogăţindu-se zi de zi, pagină cu pagină..., o carte UNICĂ şi FĂRĂ SFÂRŞIT, pe care o citesc de atunci continuu...
Lăsând metaforele, mărturisesc: am devenit mămică şi El, băiatul meu, a detronat toate cărţile din bibliotecă! Lecturile mele s-au diminuat, recunosc, şi s-au specializat - în direcţia psihologiei copilului. Scrisul a luat şi el o altă direcţie: http://danielaripideinger.blogspot.ro/
Dar am revenit...

Marcel Proust, Timpul regăsit (În căutarea timpului pierdut)

Î

Închizând ultima carte a unui ciclu romanesc inegalabil în literatură, ai impresia extraordinară că personajele continuă să traiască... să discute, să simtă, să primească vizite, să citească... încât cu greu rezişti tentaţiei de a redeschide cartea, fie doar şi pentru a regăsi o clipă din timpul pierdut continuu.
Iată în ce constă forţa unei cărţi!

Marcel Proust, Captiva. Fugara (În căutarea timpului pierdut)

R

Romanele poate cele mai lejere ale ciclului În căutarea timpului pierdut sau poate cele mai plăcute. 
Dragoste, gelozie, posesie, libertate, iertare şi uitare sunt cuvintele-cheie ce compun acum destinul personajelor. Tot zbuciumul acestora în căutarea fericirii devine însă inutil când intervine iremediabil moartea...