Herman Hesse, Lupul de stepă

O carte despre condiția umană, în toată complexitatea și echivocul ei...
O carte "grea", nu atât ca lectură, cât mai degrabă ca mesaj și semnificație. Lectura cărții, neconfortabilă pe alocuri, îți oferă revelații șocante, dar memorabile, privind dualitatea sau chiar multiplicitatea sufletului uman, care se poate divide în foarte multe "euri" contradictorii, reprezentând atât dumnezeiescul, cât și diabolicul.
Titlul cărții este, cred, o metaforă a instabilității sufletești, a pendulării haotice între aceste "euri", sursă a nefericirii umane.


Din carte:
"În toți acești oameni sălășluiesc laolaltă, într-o îmbinare dușmănoasă și haotică (...), câte două suflete, câte două ființe, dumnezeiescul și diabolicul, sângele mamei și cel al tatălui, capacitatea de a fi fericiți și aceea de a suferi".

"Asta este arta vieții. (...) dumneavostră înșivă puteți să vă modelați și să vă înviorați, să vă complicați și îmbogățiți jocul vieții după plac, pentru că el se află în mâinile dumneavoastră".

"Într-o bună zi voi juca mai bine acest joc cu figuri. Într-o bună zi voi învăța să râd".

John Boyne, Băiatul cu pijamale în dungi

Un roman despre atrocitățile lagărelor naziste, scris într-un limbaj simplu, copilăresc. Tragicul situațiilor este sporit de perspectiva ingenuă a doi copii de 9 anișori, unul german și unul evreu, care nu înțeleg ceea ce se întâmplă în jurul lor. Și totuși... pot lega o prietenie puternică, dincolo de orice bariere!
O lectură pentru toate vârstele despre o realitate tristă care "nu mai trebuie să se întâmple vreodată. Nici acum și niciodată!" (avertizează autorul în ultimele rânduri ale cărții).

Mihail Drumeș, Scrisoare de dragoste

O poveste de dragoste în stilul lui Mihail Drumeș, scrisă cu foarte multă sensibilitate și sfârșită tragic, trăgând un semnal de alarmă asupra capcanelor iubirii. Doi tineri ce păreau predestinați unul altuia distrug treptat, din orgoliu, legătura frumoasă, pură și intensă dintre ei, suferința instalându-se rapid și iremediabil în căminul lor. Iubirea își pierde sclipirea, se sufocă într-o societate în care arivismul și imoralitatea domină, dar..., în cele din urmă, își cere răzbunarea!
Mesajul cărții, cuprins în reflecțiile unuia dintre protagoniști, pare a fi acesta: "Să nu batjocorim dragostea, cu ea nu se joacă nimeni!"

Marie Chaix, Tăcerile sau viața unei femei

O lectură plină de farmec, cu un subiect antrenant prin gravitatea lui și o abordare plină de poezie... Un roman de analiză psihologică ce relevă atributele feminității, noblețea sufletească și puterea de sacrificiu a Femeii, ființa capabilă să renunțe la viața și visurile ei pentru fericirea soțului și a copiilor. 
Pendulând între prezent și trecut, între realitate și visare, naratoarea reconstituie o poveste de viață, urmărind firul acesteia până acolo unde nodul se desface, ața se rupe și intervine implacabil, dar izbăvitor, moartea.

Harper Lee, ... Să ucizi o pasăre cântătoare

Veritabilă pledoarie împotriva rasismului, cartea lui Harper Lee propune un model de empatie umană, invitând cititorul să cugete asupra sensurilor şi nonsensurilor vieţii, asupra aparenţelor şi profunzimilor acesteia. Titlul, metaforic, sugerează păcatul celor care lovesc în cei slabi...
O carte despre egalitate şi tolerenţă, plină de poezie şi suspans, o lectură uşoară, dar cu un mesaj puternic!

Muriel Barbery, Eleganţa ariciului

O carte dificilă şi, implicit, o lectură preţioasă, din mai multe puncte de vedere: al limbajului, al semnificaţiilor şi al tehnicii narative.
Cu limbajul te obişnuieşti după câteva zeci de pagini. Tehnica narativă e interesantă, dar greu de urmărit: acţiunea ne este adusă la cunoştinţă de doi naratori; relatările lor se completează reciproc, iar uneori se suprapun, oferindu-ne două perspective asupra întâmplărilor înfăţişate. Textul devine cu atât mai dificil de parcurs cu cât acţiunea are un ritm monoton, căci regăsim mai multe gânduri, cugetări, reflecţii filozofice, decât întâmplări.
În ceea ce priveşte semnificaţiile sau mesajul transmis, acestea scapă unor lectori grăbiţi. Cartea aceasta trebuie şi "gândită", nu doar citită. Mi se pare a fi o pledoarie pentru VIAŢĂ, un îndemn de a ne trăi şi preţui viaţa, de a descoperi FRUMOSUL în viaţa noastră.
De ce Eleganţa ariciului? Titlul e o metaforă a aparenţelor, cred. Ariciul este un simbol al izolării, al însingurării şi al durităţii aparente. În spatele "spinilor" cu care ne apărăm teritoriul, se ascunde uneori o infinită sensibilitate, se ascunde nevoia de iubire şi... eleganţă!
Pe scurt: unul din naratori, o adolescentă decepţionată de ceilalţi şi de viaţă, e hotărâtă să se sinucidă şi ţine un jurnal de "cugetări profunde". Dar moare al doilea narator, o femeie în vârstă, văduvă, portăreasă foarte inteligentă, care, după o viaţă trăită în anonimat, neînţeleasă şi neapreciată, descoperise în sfârşit pe cineva "la unison" cu ea, un bărbat în compania căruia se simţea împlinită. Şi ce înţelegem de aici? Că moartea nu iartă nimic şi pe nimeni, nu ţine cont de visurile şi planurile noastre efemere; când vine... se instalează stupid şi definitiv, aşternând înfiorător, peste tot ce a fost, cuvântul NICIODATĂ!

Martin Page, M-am hotărât să devin prost

O carte despre situaţia intelectualului în contemporaneitate, nefericit cu gândurile lui, încercând inutil să se integreze într-o societate mediocră, devalorizată, tronată de mirajul banilor. 
Într-o astfel de societate, inteligenţa pare a fi o sursă a nefericirii, dar încercarea de a deveni prost, aparent comică, este de-a dreptul tragică.